top of page
  • Andrei Balcangiu

Cunoasterea oculta a astrologiei. Libertatea si liberul arbitru



In acest articol:

  • Partea întâi – succinte observații despre conceptul și valoarea libertății și a liberului arbitru de-a lungul istoriei recente a omului

  • Partea a doua – observații spirituale despre libertate și liberul arbitru

  • Partea a treia – calea către libertate și manifestarea liberului arbitru propusă de către Arta Astrologiei

  • Partea a patra – dilemă etică și morală. Forțele de deviație



Întreaga viață a omului gravitează în jurul înțelegerii misterului libertății sale. Omul presimte că, înțelegând acest aspect al propriei vieți, el își va găsi locul și rostul în lume, iar existența sa și a celorlalți va fi justificată în vreun fel sau altul. Întreaga intersecție a brațelor crucii cosmice – manifestarea spirituală și existența materială – vor fi împăcate, devoalate, înțelese și împropriate, iar omul își va afla deplinătea ființialității sale, când misterul libertății de alegere va fi fost pe deplin integrat de către om.

În expunerea ce urmează, urmărim să oferim o perspectivă justă despre cum se reveleavă libertatea de a alege, de acționa, Artistului[1], când acesta ajunge să înțeleagă valoarea și înțelepciunea Artei sale, subliniind, pe această cale, necesitatea ca astrologul să aibă o reală practică spirituală.

Suntem de părere că oamenii acestor timpuri nu posedă o deplină libertate pentru că aceasta poate fi câștigată doar prin cunoaștere și prin transformarea sufletească a ființei umane, dar și pentru că ei fac parte dintr-un ecosistem binar. Ființele umane trebuie să poată dobândi o mai mare înțelegere a microcosmosului interior și a macrocosmosului, iar ca urmare a acestei înțelegeri vor „cunoaște adevărul, și adevărul îi va face slobozi”[2].



Partea întâi – succinte observații despre conceptul și valoarea libertății și a liberului arbitru de-a lungul istoriei recente a omului


În primul rând, vrem să observăm faptul că preocuparea omului, în ceea ce privește înțelegerea fenomenului sufletesc al libertății, este dincolo de o simplă interogație intelectuală, ființa umană trăind lăuntric anumite dorințe, dezlănțuiri de nevoi și preocupări spirituale, când își îndreaptă gândirea și simțirea către această cercetare, ea fiind necesară găsirii sensului existențial personal și colectiv. Să răspundem acestei întrebări înseamnă să ne afundăm în lăuntrul ființei noastre și să conștientizăm natura ființei umane, cu limitările ei, cu posibilitățile ei de dezvoltare.

De-a lungul veacurilor, în cadrul religiilor vechi și a curentelor filosofice, promovate de către căpeteniile religioase, libertatea era privită și simțită ca fiind un atribut caracteristic divinității, omul supunându-se anumitor rigori și ritualuri, nefiind responsabil de destinul său – de exemplu, la evrei, avem mitul căderii în păcat a protopărinților omenirii, Adam și Eva, a căror libertate era limitată de către divinitate la a nu mânca din fructul cunoașterii Binelui și Răului[3], dar și cartea Leviticului, care cuprinde numeroase directive imperative despre cum evreul trebuia să își trăiască viața.


Sumerienii erau politeiști și considerau că omul este o creație a zeilor, iar soarta acestuia depindea de capriciile zeităților.


Asemenea lor și civilizațiile următoare: cea egipteană, cea greacă, cea romană.


Cu toate acestea, observăm o trecere a responsabilității cu privire la libertatea omului dinspre planul divin către planul uman, pe măsură ce aceste culturi se succed.


Astfel, Platon privește libertatea ca fiind transcedentală, anterioară întrupării sufletului omului, dar omul este responsabil de modul în care slujește celorlalți oameni, în societatea în care trăiește, deci devine răspunzător față de soarta sa și i se cere cârmuirea înțeleaptă a societății în care coexistă[4].


Tot acesta înclină balanța libertății înspre natura individuală și înțelegerea proprie a naturii omului, considerând că filosoful, dacă dorește să cunoască adevărata natură a sufletului și, implicit să ajungă la eliberarea acestuia din strânsoarea trupului, trebuie să devină conștient de înțelepciunea sufletului, să se adâncească în sine și să nu se limiteze la ceea ce poate înțelege omul din lumea pur exterioară, căci aceasta este schimbătoare, iar simțurile omului sunt înșelătoare.[5]

La mai multe secole distanță, filosoful Jean Jacques Rousseau, în manieră iluministă, susține că omul cunoaște cea mai mare libertate departe de societate, întrucât conviețuirea în cadrul unei structuri sociale aduce cu sine anumite restricții în ceea ce privește libertatea omului, deoarece acesta ia parte la un contract cu clauze limitative pentru ca el să beneficieze de protecția oferită de structurile acelei societăți, astfel liberul arbitru este alterat de frică, de nesiguranță, de o posibilă neaderență la „viața” societății.

Filosoful John Stuart Mill introduce cunoscutul raționament conform căruia libertatea individuală se justifică până când aceasta ajunge să lezeze libertatea altui individ.

În secolul al XX-lea, Jean Paul Sartre propune existențialismul ateu, în cadrul căruia omului îi este permisă orice manifestare, considerându-se că nu există nicio autoritate superioară omului, dar nici un scop precis al ființării omului.

Filosofia și opera lui J.P. Sartre au influențat mulți intelectuali, care au îmbrățișat nihilismul și hedonismul ca viziune, filosofie și formă de manifestare a libertății absolute a omului modern[6].

Nu în ultimul rând, am dori să amintim despre descoperirile din domeniul neuroștiințelor, care, spre exemplu, în urma experimentelor și cercetărilor lui Benjamin Libet, au înaintat observația conform căreia activitatea anumitor zone ale creierul omului, responsabile cu forul decizional, preced ca funcționalitate decizia conștientă a individului, când vine vorba despre exercitarea voinței, a liberului arbitru. Așadar, se concluzionează că omul nu ar avea o prea mare libertate de decizie, mai degrabă, acesta nu este, la nivelul maselor discutând, conștient de motivațiile din spatele multor dintre acțiunile sale.


Alte studii au arătat faptul că, deși omul pare să nu fie conștient de impulsurile care îi decid acțiunile, acesta poate să se opună manifestării acestor impulsuri, în clipa în care a devenit conștient de acestea.



Partea a doua – observații spirituale despre libertate și liberul arbitru


Când ne referim la spiritualitate înțelegem acele demersuri practice, acele tehnici de meditație, acele sisteme de cunoaștere ezoterică sau nu prin care ființa umană are acces la Adevărul obiectiv, la Realitate, dar și posibilitatea ca această dezvoltare să existe.

Despre Adevărul obiectiv, incontestabil indiferent de postura de acceptare sau negare a acestei realități în care se află omul, putem face următoarea observație simplă, care va revela prezența Realității obiective: dacă pe o coală albă turnăm cerneală neagră, coala se va păta indiferent ce am gândi sau simți despre această situație, oricât de neplăcut sau de plăcut am găsi acest eveniment. Astfel, între mintea umană și evenimentele lumii nu se realizează o relație de subordonare. Percepția umană poate altera, în anumite circumstanțe, doar natura noțiunilor care se formează în mintea omului, dar nu și obiectele și situațiile de sine stătătoare, exterioare omului.

Așadar, o primă observație spirituală este aceea că există un Adevăr obiectiv, iar percepția poate să denatureze noțiunile pe care mintea și le formează despre Realitate, dar nu și Realitatea însăși.

O a doua observație care ne va ajuta să înțelegem just libertatea și liberul arbitru este aceea că, atunci când omul dorește să își proclame dreptul intrinsec la libertate, el se poate pripi și poate confunda dorința de liberă manifestare cu alte nevoi și aceasta se întâmplă din cauza inconștienței, a necunoașterii, a înțelegerii superficiale a evenimentelor lumii și a propriei vieți. Aceste neajunsuri conduc oamenii înspre a presupune că un mod total neîngrădit de a acționa le va aduce bucurie, împlinire, iar aceasta li se cuvine.


O a treia observație este aceea că liberul arbitru poate fi viciat de mai mulți factori:

  • evenimentele traumatice vor crea nevoi subconștiente, care se vor dori manifestate, aceasta neînsemnând că omul respectiv are parte de o mai mare libertate de decizie, dacă dă curs dorințelor izvorâte din nefericite evenimente anterioare ci, din contră, libertatea sa de a înțelege lumea i-a fost alterată de evenimente violente, care i-au modelat anumite nevoi.

  • dualitatea minții umane va genera automat anumite nevoi în oglindă față de ceea ce deja cunoaștem, aceasta neînsemnând că alegem în deplină cunoștință de cauză, ci doar că am fost ghidați de funcționalitatea duală a minții să dorim și să manifestăm ceva în opoziție față de ceea ce știam deja. ( un fost copil de preot poate fi mai tentat să trăiască o viață în vicii decât un fost copil care provine dintr-o familie simplă, în care a avut ocazia să aibă anumite abateri comportamentale )

  • Predispoziția minții umane de a alege calea minimului consum de energie[7]va ghida și va tenta omul să facă anumite alegeri în funcție de disponibilitatea minții acestuia de a consuma energie pentru a rezolva o anumită acțiune ( persoană care a cărui minte refuză mai vehement un anumit consum de energie este posibil să fie o persoană care va tinde să se adapteze mai greu anumitor situații și va dori să stagneze în ceea ce deja cunoaște )



Partea a treia – calea către libertate și manifestarea liberului arbitru propusă de către Arta Astrologiei



După cum am spus și în incipitul acestei lucrări, a răspunde la întrebarea dacă omul dispune sau nu de libertate și putere de manifestare volitivă neviciată înseamnă să ne afundăm în lăuntrul ființei noastre și să conștientizăm natura ființei umane. Doar înțelegând contextul actual al existenței omului, putem porni pe calea către a ne oferi un răspuns sincer și adevărat la profunda interogație.

Astfel, însăși existența omului în această lume presupune anumite limitări – pe unele dintre ele le-am amintit anterior, iar pe altele le vom dezvălui acum, făcând apel la cunoașterea ocultă și la simbolurile astrologiei.

Oricine ajunge să se dedice studiului acestui sistem de cunoaștere, se va întreba negreșit dacă soarta omului este predispusă mendrelor astrelor și care mai este rolul omului în propria viață.

Pământul actual și constituția subtilă a omului actual nu permit manifestarea unei depline libertăți în acest context pentru că însăși încarnarea mărginește, limitează, oferă polaritățile.

Această artă a cunoașterii ființei umane ne revelează faptul că viața omului și acțiunile sale sunt dirijate parțial de anumite nevoi de bază, care pot fi descifrate prin înțelegerea energiilor trinităților – energia primordială a elementelor constitutive ( zodiile aflate în trigonul de Foc, cele din trigonul de Pământ, cele din trigonul Aer și cele din trigonul de Apă ).

Dacă facem o paralelă cu piramida nevoilor primare a lui Abraham Maslow, vom observa predominanța acestor trigoane energetice. Astfel, nevoile fiziologice și cele legate de siguranța personală corespund manifestărilor energiei Marelui Trigon de Pământ.

Nevoile legate iubire, apartenență și manifestare erotică se oglindesc în energia Marelui Trigon de Apă.

Dorințele în legătură cu manifestarea sinelui, cu nevoia de a fi recunoscut, necesitatea de a avea încredere în sine, de a te simți unic și de a fi respectat de către ceilalți corespund valențelor Marelui Trigon de Foc.

Nevoia intrinsecă de a înțelege semnificația vieții, de a crea, de a fi pus în contact cu alți oameni, de autorealizare și de a înțelege rostul omului în structurile existenței sunt valori care se regăsesc în energia Marelui Trigon de Aer.

Planetele personale ne oglindesc marginile posibilităților noastre actuale de dezvoltare, de înțelegere, de mișcare, de integrare a acestui colț din Univers în ființa noastră subtilă.

Existența omului în planul fizic este dependentă de antiteza întregitoare masculin-feminin, yang-yin, Marte-Venus, Soare-Lună.

Cuplul antitetic Marte-Venus ne vorbește despre sexualitatea și abilitățile volitive ale omului ( Marte fiind voința care penetrează exteriorul, care transformă lumea înconjurătoare, care folosește resursele interioare să dea noi dimensiuni lumii exterioare, iar Venus fiind voința care ocrotește și îmbracă dinspre interior spre exterior omul, care oferă plăcerea și dorința răsfrânte înspre suflet, care se folosește de exterior ca prilej pentru a crea un nou mediu interior, o nouă desfătare).

Perechea luminariilor – Soarele și Luna - ne descifrează lumea exterioară și lumile interioare ale omului, precum și resursele pe care acesta le poate folosi pentru a explora aceste dimensiuni existențiale.

Mercur și Jupiter ne revelează puterea de înțelegere a lumii în care trăim și a ființei proprii, modul în care noi facem metabolizarea subtilă a celor înțelese și le transformăm în direcții de viață. Acțiunea lui Mercur și a lui Jupiter pot fi puse în legătură cu Ajna chakra, al treilea ochi, energia care oferă claritate, profunzime în înțelegere, acel ochi care ne face să întrevedem ordinea, regularitățile și schimbul de informație pe care Universul îl face prin noi și prin tot ceea ce ne înconjoară.

Planetele transpersonale ne dau mărturie că omul, când se naște, ia parte și la karma neamului din care se trage, dar și la spiritele vremurilor, după cum le numește Rudolf Steiner, referindu-se la tendințele subconștiente care răsar în oamenii anumitor timpuri și care se schimbă la genrrațiile viitoare.

Din punctul de vedere al psihanalizei, este vorba despre inconștientul colectiv ( acel tărâm al arhetipurilor și a predispozițiilor din naștere ) al lui Carl Jung, care diferă de viziunea lui Sigmund Freud, care considera această parte a alcătuirii umane drept o zonă a refulărilor și neîmplinirilor sexuale.

Nu în ultimul rând, reamintim despre multiplele fațete simbolice pe care le îmbracă arhetipurile zodiacale, având la bază energia primordială a elementelor constitutive, energiile modulatorii – energia de tip cardinal, energia de tip fix, energia de tip mutabil ( în ayurveda, aceste energii modulatorii sunt parte din posibilitățile de manifestare a dosha-urilor, ele fiind cunoscute drept energie de tip rajas, energie satvică, respectiv energie tamasică) – precum și planetele guvernatoare ale acestor arhetipuri.

După cum putem observa, cunoașterea astrologiei ne revelează complexe stratificări ale ființei umane, aceasta este valoarea primară a acestei Arte, în vremurile contemporane.

Astrologia oferă structură așezării sufletești a omului, oferă nesfârșite posibilități de cunoaștere și autocunoaștere.

Libertatea se construiește pe pilonii înțelegerii profunde, dincolo de știința intelectului, când înglobăm în ființa noastră Cerul și Pământul, iar liberul arbitru prinde viață când putem alege în deplinătatea cunoașterii și a adevăratei maturități spirituale.



Partea a patra – dilemă etică și morală. Forțele de deviație


Din cele argumentate anterior, cineva rău intenționt, imatur, ar putea ridica următoarea problemă: dacă existența omului este constrânsă de către polaritățile pământești, de către tendințele inconștientului colectiv, de către energiile elementelor constitutive primordiale, precum și de influențele diverselor energii ale planetelor sistemului nostru solar, atunci, eu pot face orice, eu pot da frâu liber oricărei manifestări, căci aceasta se înscrie în sfera influnețelor mai presus de firea omenească întrupată, iar eu fac binele cel mare, întrucât mă manifest în conformitate cu ceea ce simt că îmi transmite Universul.

Pentru a corecta această abatere, va trebui să reamintim omului că exită un Adevăr obiectiv, o Realitate imuabilă, insensibilă la trăirile lui emoționale sau la raționamentele sale filosofice. În plus, vom aduce în discuție ceea ce putem numi factori perturbatori ai vieții omului sau forțe de deviație. Vorbim despre acestea pentru ca omul să înțeleagă și mai profund faptul că el trebuie să își folosească voința și discernământul și să nu se predea în totalitate tălăzuirilor interioare efemere, care pot să îl împingă la acțiuni vătămătoare pentru el și pentru alții.

Despre forțele de deviație putem spune că sunt anumiți factori care se supun unor manifestări mecanice ale existenței și care afectează buna funcționare a omului în această lume. Vom exemplifica anumite forțe mecanice sau de deviație, să fie mai clar despre ce anume discutăm.


Din punct de vedere fizic, forțe de deviație sunt forța gravitațională, inerția, indicele de frecare etc, forțe care limitează deplasarea omului în spațiul exterior. Nu putem să nu remarcăm faptul că trebuie să depunem efort constant pentru a putea să ne mișcăm, pentru a putea ridica anumite greutăți și avem nevoie de o anumită structură musculară. Buna noastră desfășurare a activităților în mediul ambiant ar fi năruită dacă nu am depune eforturi împotriva acestor forțe mecanice.

Din punct de vedere chimic, biologic și eteric, existența omului este asigurată de hrană, iar digestia acesteia, metabolizarea, transformarea acestor elemente fizice în compuși identici compușilor din organismul nostru se face sub influența unor forțe care acționează împotriva bioritmurilor și componenței alimentelor pe care le ingerăm. Ca cel mai important aspect, putem să ne gândim la putrefacție și la moartea fizică – evenimente contra cărora corpul eteric, viața din noi luptă până când murim. În lipsa acestei împotriviri, corpul fizic ar putrezi, iar noi am muri.

La nivel emoțional, putem observa anumite forțe de deviație în modul în care apar și dispar sentimentele în noi, după cum ni se schimbă predispozițiile interioare fără ca noi să facem aceasta în mod voit, asumat, conștient, fără să știm care este mecanismul complex din spatele creării și dispariției acestor trăiri astrale. Omul caută constant să se înțeleagă, să se reculeagă și să aibă un echilibru emoțional care să îi permită să trăiască viața pe care o are de trăit.


La nivel mental, cognitiv, forțe de deviație putem numi acea mutare a atenției în alt loc fără voia noastră, fără ca noi să ne fi propus acest lucru, fără ca noi să fi dorit acest lucru. În aceeași situație ne aflăm și când ne propunem să rămânem atenți la ceva anume, dar atenția dispare fără ca noi să fi făcut această acțiune.


Ținând cont de observațiile de mai sus, putem să spunem că omul are datoria de a-și eleva înțelegerea, simțirea, voința și inima pentru a fi activ și conștient în propria viață, iar manifestarea imatură și iresponsabilă a oricăror doriri și intenții în exterior nu poate fi o cale spirituală autentică și benefică acestuia.


Astrologia, pentru că oferă cunoaștere și structură, reprezintă o cale către o libertate exinsă, care are în vedere revelarea dilemelor sufletești. Harta astrală ne arată calea către a atinge libertatea maximă pe care o poate avea ființa umană în acest colț al Universului, punându-ne la dispoziție domeniile de viață și fluxul sufletului, prin casele cerului.

[1] Artist – astrolog, după William Lilly [2] Biblia, Evanghelia după Ioan, cap.VIII, vers. 36 [3] Biblia, Exodul, cap. III [4] În Opera Gorgias [5] În Opera Phaidon sau Despre Suflet [6] A se vedea Opera Atlas Shrugged a lui Ayn Rand [7] După sociologul Petru Iluț


Autor: Andrei Balcangiu, cursant program formare profesionala cu specializarea astrolog, promotia 1/ 2023


Ti-a placut articolul? Lasa un mesaj in sectiunea de comentarii de mai jos.

26 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate
Alte articole
Urmareste-ne si pe
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
bottom of page