top of page
  • Diana Gruia

Viata in Pluto cu capul in Neptun si picioarele pe pamant



Dorinta de perfectiune este de fapt un dor de a ne reintoarce “acasa” la forma originara, la sursa. Si cate unul, incepe de la o vreme sa-si dea seama ca este o pasare Phoenix, ca este unic, nu are pereche si singura sansa de a nu muri este cea de a renaste mereu, de a se reinventa la nesfarsit. De fapt este o constientizare la nivel subtil, atat de subtil ca nici macar nu pare realizabil si din aceasta cauza senzatia aceasta este ignorata de majoritatea. Sau este ba prezenta, ba dispare, ca un somn deranjat ocazional de cate o musca ratacita, enervanta.


Incepe de multe ori ca o poveste…tentatia fanteziei care apare in viata fiecaruia la un moment dat, se manifesta in diferite forme, de la cele sublime la cele pervertite, depinde ce gaseste in fiecare om si ce poate rascoli in adancurile fiintei lui …Neptun. Oscilarea intre real si ireal, intre incordat uman si imponderabil in golul sursei. Si cand Pluto intervine cu un stimul puternic de multe ori induce o dorinta atat de mare de extaz Neptunian incat fantezia o ia inainte, face toti pasii, toate scenariile pe taramul irealului, taieste, moare, renaste de infinite ori in toata fiinta sa.


Neptun este aburul diminetii intr-o zi calda la margine de lac…ii simti mirosul, il vezi, mai ca-l atingi…asa facem si cu un ideal, cu nazuinta noastra catre ceva care pare atat de la iindemana, dar imposibil de prins in mana. Pentru ca sunt 2 lumi…2 dimensiuni care coexista in om. O diminesiune a finitului si cealalta a infinitului, a creatului si a posibilitatilor.


Este atat de usor sa te pierzi in acest potential incat orice trezire la realitate o poti percepe ca pe o agresiune din partea lumii exterioare. De ce sa te traga inapoi din lumea ta de vis unde esti tu stapan atotputernic? Cu ce drept intra cineva in imparatia ta asa tam nesam? Si asta cand tu stai cuminte intr-un coltisor, la job-ul tau, cu ochii in zare si nu in calculator.


Daca de fapt asa se creeaza aceasta lume in care traim. Din gandul tuturor acestor visatori? Sa nu-I mai deranjam, ca sunt putini.


O lume creata cu Pluto si Neptun alaturi poate arata ca o panza de paianjen plina de roua- e fragila, fermecatoare, complexa, si mai puternica decat pare pentru ca desi usor de rupt, maestrul creator-paianjenul, o reface iar caci nu are de ales. Noi nu vedem decat panza, uitam de cine munceste sa o faca si de ce.


Pentru om nu este atat de simplu. Drumul in sine este la prima vedere imposibil. Pentru ca el vrea mai mult- materializarea fanteziei. Iar pamantul ii ofera o realitate foarte ingusta in care trebuie sa se micsoreze si sa incapa, iar tot infinitul Neptunian din el se trezeste umilit si indesat intr-un borcanel. Iar ca si prima consecinta apare evadarea continua din aceasta realitate limitata, la care raspunde cu varianta mai convenabila, mai satisfacatoare, imaginara. Si cum sa nu fie mai tentata o calatorie fara bilet intr-o lume, o senzatie, o stare mult mai buna decat cea a prezentului care nu corespunde asteptarilor?


Cu apele lui Pluto si ale lui Neptun omul are de plamadit pamantul pe care sta…. Si ajungem la alta cale…. posibil la cea mai simpla, care exista deja in noi si nu a fost niciodata mai presus de noi. Cea a lui Marte(actiunea) si Venus(iubirea), octavele inferioare ale celor 2 care detin cheia materializarii perfectiunii atunci cand se tin de mana: Iubeste ce faci. Si atunci bajbaiala omeneasca se disipa in lumina certitudinii divine si Neptun se simte, se simte bine, iar Pluto rade in noi, nu de noi.


Sextil Neptun –Pluto



Ti-a placut articolul? Lasa un mesaj in sectiunea de comentarii de mai jos.

Etichete:

77 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comentários


Alte articole
Urmareste-ne si pe
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
bottom of page